Trăiri

Cred în împreună, de-adevăratelea

Eu nu sunt capabilă să alimentez relații și prietenii pe zoom. Eu nu cred în asta.

Eu cred în împreună, de-adevăratelea.
Ochi în ochi, mână în mână, mâna mea ținând-o de mână pe mâna ta.
Răsuflarea mea întâlnind-o pe a ta, atunci când brațele mele strâng în brațe corpul tău și când corpul meu se relaxează în îmbrățișarea brațelor tale.
Cred în împreună, de-adevăratelea.

Cred în copii care se joacă, creează, inventează, aleargă, stau umar la umar și fac schimb de jucării și de cărți adevărate, reale, palbabile. Care își povestesc unul altuia pe viu despre juliturile de la genunchi și despre ce pot construi împreună din lego.

Cred în femei reunite în jurul focului. Simțindu-ne una pe alta. Curajul nostru. Visele noastre. Împlinirile și încă neîmplinirile noastre. Fricile și bucuriile noastre. Ce iubim și ceea ce ne este încă teamă să iubim, să iertam, să plangem, încă.
Cred în prietenia care se hrăneste acasă la mine, sau la tine, la un ceai cald și o prajitură abia ieșită din cuptor, în timp ce copiii noștri zburdă liberi, sălbatici și inocenți, împreună.
Cred în vulnerabilitatea vorbitului din inimă, a plânsului în hohote și a râsului cu lacrimi, față în față. Cred în mâncarea împărtășită la aceeași masă, gătită împreună.

Cred în foc de lemne făcut direct pe pământ. Și dacă răceala moartă a apartamentului de ciment nu ne lasă încă să facem foc pe pământ, cred într-o lumânare aprinsă, în întunericul camerei, și cred în mine în fața acestei lumânari, respirând, rugându-mă și intrând în mine, și de aici unindu-ma cu sora mea, cu fratele meu, cu tata, cu surorile și frații, oriunde s-ar afla ei în lume.
Cred în talpa mea goală care calcă pământul moale și ierbos și care îmi spune, fără urmă de îndoială, că NU sunt în pericol trăindu-mi pe deplin Viața pe pământ.

Cred în făcut dragoste fără frică, fără rusine, fără vină.

Cred în împreună, de-adevăratelea.
Cred că suntem Aici ca să trăim Așa. Cred că am fost făcuți ca să trăim Așa. Aleg Asta. În fiecare zi, din nou și din nou, așa aleg să trăiesc.
Orice altă forma îmi este minciună. Separare a mea de mine însămi.

Suntem împreună, Surori dragi!

Laura Maria Yara, 10 iulie 2020



Droomplaas, by Maria
Laura Maria Yara

Purtăm un dialog despre asta?
Share
Published by
Laura Maria Yara

Recent Posts

Acea căsătorie

Oare cum arată Femininul Sacru autentic? Cum se simte Ea, în celule, carne, oase, cum…

4 years ago

Să fii de Inimă Pură

Trecem printr-o noapte neagră a sufletului la nivel global. Trăim acele vremuri de mult profețite,…

4 years ago

Încă nu am iertat.

Încă nu am iertat arderea noastră pe rug, a femeilor înțelepte și vindecatoare, a moașelor…

4 years ago

Împărtășire despre virus

Este primul articol (și unicul, sper) pe care îl scriu pe tema asta. Eu nu…

4 years ago

Iartă-mă. Te iert.

O singură poartă închisă în inima noastră închide porțile către tot și ajungem să trăim…

4 years ago

Tunelul

Atunci cand ne plantam luna, Atunci cand alegem sa daruim sangele nostru mesntrual inapoi Mamei…

5 years ago