De Ziua Femeii

Ieri a fost o zi grea pentru mine.
Ieri, 8 martie, Ziua Femeii.
Am plans in hohote mai bine din jumatate de zi, cu inima desfacandu-se in bucati, cu o durere
imensa iesind la suprafata de dinauntru in afara. Am plans, asezata pe scaun si cu talpile goale
lipite de pamant, cu pieptul larg deschis, doar lasand durerea sa fie, sa curga, sa fie, sa fie…

Sunt Femeie.
Lucrez cu Femei.
Contribui cu fiecare celula din mine la procesul asta imens, luminos, intunecat, curgator,
dureros, messy si binecuvantat de Trezire si de Reamintire a Femeii din fiecare dintre noi,
Femeile…
Conduc grupuri de femei, tin ceremonii si cursuri pentru femei… si ieri, de Ziua Femeii, nu am
reusit sa scriu nici doua randuri de La Multi Ani pentru Ziua Femeii…
Doar am simtit si simtit si am plans si mi s-a desfacut inima in bucati de atata durere care curgea
neoprita prin mine.

A mea?
A noastra?

Amandoua. A mea si a noastra.
Si nu am nevoie de sa stiu de ce.
Partial, stiu de ce.
Dar nu am nevoie sa inteleg de ce.
M-am tinut in brate.
Eu, Laura cea Divina (pe care o cunosc atat de bine), pe mine, Laura cea Umana (pe care abia
acum, de putin timp, simt ca abia incep sa o descopar si sa o cunosc).
M-am tinut in brate si m-am chemat acasa.

M-am tinut in brate si m-am primit acasa.

Si pentru prima data am simtit, cu adevarat am simtit, ca acasa nu este in afara mea.
Nu este un loc iluminat din afara mea, unde trebuie sa continui sa ma straduiesc sa ajung.
Am simtit ieri, in hohote de plans si cu inima desfacuta in bucati, de Ziua Femeii, ca Acasa este
locul din Pieptul Meu unde locuieste Iubirea Adevarata intrupata in Carne si Oase.

Si azi reusesc sa spun.
De Ziua Femeii, onorez si ma aplec pana la Pamant in fata Divinului Feminin prezent in fiecare
Fiinta, fie ea femeie, barbat, animal, planta sau insecta.
De Ziua Femeii, recunosc, chem si si ma chem Acasa, in Mine, pe mine, cea Umana.
Cea facuta din carne, oase, sange, vise, dorinte, nevoi, sentimente, dureri, bucurii, lapte, pe
mine cea frumoasa si cea urata, cea obosita si cea odihnita, cea tanara si cea batrana, cea vesela
si cea indurerata, cea iubicioasa si cea plina de frica, pe mine cea care imbratiseaza si mangaie si
impartaseste cu mainile si bratele si picioarele si vulva si sanii si buzele si ochii si parul si inima si
sufletul si pe mine cea care respinge si urla de furie si nu mai vrea nimic si pleaca si se indoieste
si arunca cu foc si para… si care apoi da mancare la pisici, uda plantele, respira si se aseaza in
tacere… danseaza si canta si se reintoarce ACASA. Acasa in propriul meu PIEP, acolo unde este
IUBIREA.

De Ziua Femeii, ne urez La Multi Ani, Femei Divine in Corp de Femeie Umana.
Si de doresc sa invatam sa ne primim pe deplin Acasa propria Umanitate.

Laura Maria Yara, 9 martie 2020