Femeie sunt. Mi-e drag sa fiu Femeie.

Cu pielea moale si calda si buna. Cu pantecul usor rotund si moale, Pantec in care se adaposteste Lumea intreaga si din care se nasc si se renasc Universuri… Un barbat drag mi-a spus candva ca pantecul femeii e musai sa fie rotunjor si moale: pentru ca acolo are nevoie sa isi odihneasca barbatul capul, cand vine ostenit de la bataliile lumii…
Am ras cand mi-a spus asta. Mi-a placut poezia si gingasia descrierii, dar am inteles cat adevar este in cuvintele astea mult, mult mai tarziu…
Abia dupa ce am inceput sa imi fie drag sa fiu Femeie.

Femeie sunt.
Mi-e drag sa fiu Femeie.
Sa simt tot, cu inima deschisa si neprotejata si vulnerabila, daruita cu totul Iubirii. Regina Padurii mi-a soptit candva la ureche ca Pacea Mintii se afla in Inima pe care i-o dam lui Dumnezeu. Cand sunt Femeie cu inima umpluta de Focul Viu al Iubirii, adica cu inima ancorata in Dumnezeu, nu poate exista lipsa de protectie si nevoie de aparare. Nu intra nimic acolo ce ar putea rani. Atunci mi-e cel mai drag sa fiu Femeie. Cand inima imi este Foc de Iubire si toata puterea Femeii curge si vindeca si mangaie si imbratiseaza si atinge si saruta si alina si creeaza si reface si distruge tot ce nu este in Adevar si in Iubire si lasa apoi sa curga…

Femeie sunt.
Mi-e drag sa fiu Femeie.
Mama. Miros de lapte amestecat cu sudoare, cearcane si nopti dormite pe furate. Copii care se cer imbratisati si iubiti si ascultati si intelesi la nesfarsit. Joaca si tavaleala si carat pe sold si apoi acea privire care imi cauta privirea, ca sa gaseasca acolo pe Acasa, in privirea Mamei… Casa, mancarea, rufele, plantele si animalele, toate in grija Mamei.

Femeie. Senzualitate. Sani plini si solduri care se unduie, viata urcand prin talpi si pe pulpe si pulsand si incalzind si umezind Templul Sacru si invitand la a Primi si la a Darui iubire, placere, uniune, deschizand si primind inauntru Barbatul care ajunge si el, asa, Acasa.
Femeie, curajul, claritatea si infinita rabdare a drumului care serpuieste si toata marea de culori care coloreaza Lumea.
Femeie, cu Sangele siroind pe pulpe si daruindu-se inapoi Pamantului, cu recunostinta si smerenie. Vindecand totul in jur, prin puterea infinita a Sangelui ei Sacru. Gasindu-si drumul spre adevarata ei Esenta, ciclu de ciclu.
Femeie, luna si noapte si ciclicitate, soare si bucurie si stralucire. Femeie lacrimi si rasete si durere si iertare, Femeie iertare si iertare din nou. 
Femeie, forta si putere de leoaica dezlantuita, de lupoaica in jurul puilor ei, de NU si de limite asezate la locul lor, atunci cand ASA nu mai merge.

Domnita. Fata. Inocenta si respirand a Frumusete, a entuziasm si a incredere. Domnisoara plina de viata, simpla si daruita cu totul energiei iubirii, jucausa, curata, vulnerabila si sincera.  Locul pur care nu a fost ranit niciodata. Sensibila, uneori timida, Domnita care se deschide ca o floare cu incredere si cu jucausenie plina de dulceata in prezenta devotiunii, a onestitatii si a atingerii delicate, perfecta in vulnerabilitatea ei. 

Bunica inteleapta. Cea care calatoreste intre lumi, vede tot, simte tot, intelege tot, tace si pregateste zambind si chicotind toate acele licori si potiuni care readuc armonia, pacea, care restabilesc curgerea… Bunica inteleapta, vesnic vie in celulele noastre de Femei, reactivand din nou si din nou toata cunoasterea ancestrala, toata conexiunea cu profunzimile Pamantului si cu inaltimile Cerului, Femeia Inteleapta care mentine Lumea in echilibru…

Femeie sunt.
Copila. Femeie. Mama. Iubita. Amanta. Zeita. Regina. Lupoaica. Dragonita. Servitoare. Preoteasa. Balsam. Medicina. Bunica Inteleapta.
Femeie sunt.
Ma cunosc cate putin, ma recunosc, ma asum. Ma deschid, invat, cresc, imi amintesc despre Mine. 

Si mi-e drag sa fiu Femeie.