Tunelul

Atunci cand ne plantam luna,
Atunci cand alegem sa daruim sangele nostru mesntrual inapoi Mamei Pamant,
Raspunsul Mamei Pamant si raspunsul propriului nostru Suflet este instantaneu.
Simtim forta de nestavilit a Vietii, cu care Mama Pamant ne imbratiseaza din abundenta.
Forta ei cruda, iubirea ei organica.
Si aceasta imbratisare incepe, de cele mai multe ori, cu Purificarea.
Cu intrarea in noaptea neagra a Sufletului.

Oricat de dificila se simte noaptea neagra a Sufletului, ea este intotdeauna o binecuvantare.
Ceea nu este adevarat, pur si simplu trebuie sa moara.
Atata timp cat ceea ce nu este adevarat obstructioneaza capacitatea noastra de a vedea si de A fi adevarul, forta Vietii distruge fara ezitare tot ceea ce ne impiedica Sa Fim Noi Insine.

Odata declansat acest proces, nu exista drum de intoarcere.
Cararea duce doar inainte.
Este ca intrarea in canalul nasterii: in tunel, cu cat mai mult ne abandonam si permitem acestei alunecari sa ne conduca, cu atat mai suav si mai rapid ne este procesul si cu atat mai profunda transformarea.
Cu cat mai multa rezistenta, mai mult refuz, mai multa judecata de sine si judecata a procesului, cu atat mai dificila (re)nasterea.

Traim vremuri extrem de puternice.
Vremuri fara precedent.
Vremuri de profunda purificare.
Vremuri in care ceea ce este Real, Organic, Viata ne cheama cu toata forta.

O data aceasta chemare auzita si o data ce ii raspundem DA, avem absolut tot sprijinul Pamantului si al Cerului, al tuturor fortelor de Lumina Autentica, pentru a putea face aceasta traversare.
Este un moment de alegere.
Este un moment in care se alege graul de neghina.
Este acel moment in care ne dam seama ca tot ceea ce a venit catre noi ca profetie din timpuri ancestrale se adevereste, se manifesta in aceste vremuri.
Nu este cale de intors.
Este necesar sa avem CURAJ si INCREDERE si sa alegem ceea ce este organic, simplu, natural. Propriul act de a darui sangele lunar inapoi Mamei Pamant este, pentru femeia care alege sa faca asta, principalul factor care o conduce, principalul mare ajutor care o tine de mana in aceasta perioada de traversare, de purificare.

In tunel, invatam Rugaciunea.
Sau ne-o reamintim, mai degraba.
Rugaciunea se naste din noi, creste catre Sine, ca un cantec firesc, ca acea comunicare in fuziune dintre Copil si Mama din pantecul careia a venit.
Rugaciunea si Iubirea fata de tot ceea ce este Viu, Viata, Prezenta sunt roade firesti care se nasc din fiinta femeii trezite.
Ea isi canta Iubirea prin Rugaciune. Ea cheama, prin Rugaciune.
Invoca, si cauta, aduce recunostinta, si lasa purificarea sa se petreaca, prin Rugaciune.
Si Rugaciunea se inalta cu cuvinte, cu dans, cu cantec, cu a darui iubire in jur, cu a mangaia un animal, a ingriji un copil, a planta o floare, a matura casa, cu plans in hohote, cu orice se naste din inima in care patrunde si patrunde Iubirea. Viata. Viul.

Laura Maria Yara, 17 iunie 2020