Ioana,

Azi ai împlinit 7 ani. Se zice că primii 7 ani “de acasă” sunt cei mai importanți. Acum simt că acești ani au fost transformaționali și pentru noi, părinții tăi. Să ne ierți dacă nu am fost niște părinți buni uneori, dacă nu te-am înțeles sau ne-am pierdut răbdarea cu tine.

Să îți trăiești toată viața prin inimă, așa cum ai făcut-o până acum. Să îți exprimi mereu emoțiile pozitive și să te dezbraci rapid de cele negative, să ții mereu cont de ceea ce simți, de instinctul tău, de ce îți dictează inima. Eu de abia la 34 de ani am înțeles cât de important e asta și sper că nu e prea târziu.

Când ai suflat în lumânări astăzi ți-ai pus o dorință cu glas tare – “să trăiesc mult!”- ai zis tu hotărât – dorință care a răsunat în mine ca un clopot de biserică. E uimitor cum acum 7 ani nu aș fi putut anticipa nici 0,1% din cum o să fie cu tine alături iar acum, tu, little miss, îmi dai putere și mă trezești pentru anii ce vor urma.

Mi-a luat 7 ani să îmi dau seamă că alături de tine trebuie să petrec mai mult timp decât la un birou. Iartă-mă. Voi repara rapid stricăciunile de până acum.

Mulțumesc. Te iubesc.
Tati.

×